Ce să fac văzând tristeţea
Cum pătrunde-n pieptul meu,
Răvăşindu-mi tinereţea
Şi făcându-mi traiul greu?

Ce să fac, văzând amicii
Cum mă lasă rând pe rând?
Ce să fac când plasa fricii
Mă-nfăşoară singur stând?

Ce să fac atunci când nouri
Se adună-asupra mea?
Ce să fac când lungi ecouri
Mă-nfior’ în noaptea grea?

Unde-mi este-atunci scăparea?
Cine-mi este scutul meu?
Cine-mi este alinarea?
Este numai Dumnezeu!

El îmi este-a mea tărie!
El mă scapă din nevoi!
Chiar de-s mort, El mă învie!
Fie-n veci slăvit de noi!