O viață-ntreagă mă-nvățară
Că Tu ai fost și ești legendă...
Această chestie neclară
Nu mi-o-ntroduse-i în agendă.
O viață-ntreagă mă-nvățară
Că-nvățător în lume-ai fost...
Şi-o școală mult mai populară
Mi s-a părut că-i mai cu rost.
O viață-ntreagă mă-nvățară
Că ești religie și mit...
De-alte religii mă purtară
Că-s mai ușor de pipăit.
O viață-ntreagă mă-nvățară
Că ești minciună mai cu soi
C-alte minciuni mă întărtară
În zoaie, scârbe și gunoi.
Dar când în mlaștina murdară
Eu am gemut pe înfundat,
Acei ce-o viață mă-nvățară
Au râs de mine și-au plecat.
Nu am citit învățătură,
Religii nu am tămâiat.
Din lacul, înnegrit de ură
Eu pur și simplu am strigat.
Dar cum m-ai auzit, Isuse!
Cum m-ai adus la alți salvați
Că am uitat de cele spuse
De-atâtea mii de învățați...
Deci filosofi de orice boală
Și profesori din orice cor
Astăzi zidarul fără școală
Va fi al vostru-nvățător.
Cu-nvățături și cu religii,
Cu mituri și volume-n munți,
Ați ștampilat viața-n efigii
Și-ați prefăcut-o-n bani mărunți.
La voi palavra e esență,
Scremut de-actriță e-adevăr,
Că ne-ați zvârlit în existență
Ca noi să mergem în răspăr.
Cu toate-acestea azi vorbește
Acel ce-n moarte l-ați adus,
Dar iar e viu și îndrăznește
Să vă îndeme spre Isus.
Ieșiți din rostul de paiață
Și ascultați un om cinstit:
Isus Cristos ne este Viața
Ce ne ridică-n infinit.
Unde bolnavii chem pe moarte,
Unde smintiții s-au aflat,
Nu cu tămâie ori cu carte
Cu Viața vine neapărat.
Voi băgați oameni în sicrie,
Vârâți popoare în război,
Iar Domnul toarnă apă vie
Pe zvârcolirile din noi.
Conduce-n viitor Păstorul
Nu hoituri moarte, ci-oameni vii;
El e Izvorul ce dă zborul
Legende-i noastre-n veșnicii.
Deci rămâneți de-azi în rușine
De zgăibăreli pe postament...
De Viață vreți – fi-ți "proști" ca mine:
Zidar ce nu-şi vrea monument.