Taina Mântuirii

Doamne, în sfânta izbăvire
Taina cea mare-a mântuirii
Ce-ai pus-o-n suava iubire,
Mi-a întipărit, dorul slujirii,
Prin slujba sacră a-ntregirii!

Şi prin nimic nu s-ar putea
Ca dragostea să se măsoare!
Şi chiar nimic n-ar încăpea
În candida-I, sacră vâlvoare
De foc aprins pentru iertare.

Cerul cel sfânt, l-a părasit
Făcându-Se asemenea firii,
Şi-stfel păcatu-a fost strivit
Prin actul sacru, al jertfirii,
Pe cruce în ziua răstignirii.

Mi-ai pregătit o sfântă cale
Să merg pe ea prin credinţă,
Şi cântări sfinte, şi-osanale
Ţi-aduc în semn de biruinţă,
Ca ofrande în recunoştinţă.

Umil, mă plec în rugăciune
Şi mă închin pân’ la pământ,
Căci în lucruri, foarte bune
M-ai socotit Stăpâne Sfânt,
Când m-ai creat prin Cuvânt!

În Planul de Răscumpărare
Al scumpului Tău Fiu iubit,
Sunt prins în mila iubitoare
La Golgota, cand S-a jertfit
Şi har şi pace, am dobândit.

Şi-astfel adusa-i la-mplinire
Taina cea mare a mântuirii,
Demonstrând că prin iubire
Ţi-ai pus sigiliul reîntregirii
Prin, , Sămânţa”neprihănirii!

Flavius Laurian Duverna
11 septembrie 2011