Curentul

De-ar fi sa urci pe-un deal anume
Si sa nu fii incarcat,
Sa ai un drum in siguranta
Si-un scop in planul aratat,

Sa nu te uiti-napoi nicicand,
Mai repejor sa mergi departe
Cu cei straini sa nu ai parte,
Nici in vorbire sau in cant,

Stiind ca daca se vorbeste
Si daca nu esti prea atent,
Nu vezi ca drumul te desparte,
De tinta ce-o vezi permanent,

Nu mai apune versul sacru,
Din inima-ti cuprinsa-n dor,
Ca sa te-ntalnesti in parcul
Ce-i pus mai sus, mai sus de nor.

In clipele ce se aduna
Doar timpul poate adormi.
Dar tu nici gand sa dai tributul,
Nevegherii ce te-ar dobori.

Si tacerea e superba,
In locul unde te apleci,
Coborat de intristare
Prin valul ce nu poti sa-l treci

Urcand pe scara tot mai sus,
Ce vibreaza de suspine,
Ca sa spui ce n-ai mai spus,
Domnului ce iata vine,

Si venind cu adierea
Harului ca se coboara,
Ce te umple de iubire,
Si te face sa strigi iara.

Adierea Lui ma prinde,
Ca o mana fermecata,
Stie sa imi ia suspinul,
Ce in mine nu se gata.

Atunci eu, simtii curentul
Ce era de netrecut.
Dar chemand incet pe Domnul,
M-am intors de la inceput-

Cu iubire sa ma umple
De al Sau Cuvant ceresc,
Sa fiu gata de plecare,
Si cu El sa ma-ntalnesc.

Amin