Doamne, să nu taci vreodată!
(dupa Psalmul 109)


Doamne, Te rog ca să nu taci
Dușmanii toți ma înconjoară,
Pentru mine, tot să faci,
Când necazul mă doboară

Cei răi, fac război cu mine
Dar, eu încă-i mai iubesc,
Vreau să le fac numai bine
Dar ei, cu toți mă urăsc.

La al meu vrăjmaș să-I pui
Un om rău să-l stăpânească,
Păcat, rugii lui să-I spui
Slujba, să i se sfârșească

Ai săi fii, orfani să fie
Să umble doar la cerșit,
Nevasta-i, în văduvie
Să umble, necontenit

Urmașii lui să se stingă
C-au stat în nelegiuire,
Necazul să îi cuprindă
Să nu aibe fericire.

Iar Domnul, totul să șteargă
Tot, ce e de ei legat
Și îndurarea Lui, s-o piardă
Fie, totul, blestemat!

Vrăjmașii plini de răință
Binele, au uitat să-l facă
Ei, n-au urmă de căință
Și nu pot nici ca să tacă

Blestemele ei iubesc
Sunt răi și prigonitori,
Cu-a lor haine se fălesc
Dar, nu sunt ascultători

Inima-mi este rănită
Și-s nenorocit, lipsit,
Ca lăcusta cea zdrobită
Al meu trup, este slăbit

Tu, să ai milă de mine
Să-mi dai multă bucurie,
Lor, să nu le fie bine
Necaz, peste ei să vie

Te voi lăuda mereu
Pe săraci Tu-i izbăvești,
Iar pe cel ce face rău
Tu, pe veci să-l osândești.

Amin

Câmpia Turzii, 8 septembrie 2011