DA-MI BIRUINTA

*
În slăbiciunea mea, Isuse,
Furtuna bate tot mai greu.
Nădejdea toată mi-se duse,
În strigăte spre cer mereu.

Când plouă Doamne cu ocară,
Şi săgeţile arzătoare-s cu venin.
Suspin cu îndârjire seculară
Şi parcă tot mai multe valuri vin.

Mă doare despărţirea-n clipe grele,
Când aripile nădejdii se frâng.
Se sting în şoaptă rugile mele,
De dorul Tău, plâng şi iarăşi plâng.

Ancorează-mi sufletu-n credinţă,
Să nu tremur în faţa furtunii.
Dă-mi Doamne, steag de biruinţă
Să nu slăbească glasul rugăciunii.

Depărtează de mine necredinţa,
Când înălţimile par să nu le ating.
Măreşte-mi în urcare biruinţa,
Ce am de făcut, bine să disting.

Să nu mă pierd în neştiinţă,
Să nu alerg pe strâmbe căi.
Să merg cu Tine, prin credinţă.
Prin al încercărilor văpăi.

Ridică-mi bariere când deviez,
Trezeşte-mă de dorm în nepăsare.
Ajută-mă spre cer să-naintez.
Ţine-mă cu braţele ocrotitoare.

S-ajung pe plaiul Tău ceresc,
În ziua mult dorită şi visată.
Să Te laud şi să Te slăvesc!
Cu recunoştinţă devotată.


Amin!