Un om pierdut am fost și eram condamnat
La iad și-acuzatorul era al meu păcat
Sentința era dată și moartea m-aștepta
Zdrobit eram de vina ce suflet-o purta

Vedeam venind călăul să-mi împlinească soarta
Vedeam acuzator cum mă privește gloata
Și chiar în clipa când urma că eu să mor
Un prinț înaintă prin gloata de popor

- Eu sunt prințul păcii și regele mi-e Tată
Și vin-acestui om o să o iau eu toată
Lui dați-i libertatea și luați-mă pe mine
O voi popor păgân și gloate prea haine !

Atunci mi-au scos cătușele și m-au eliberat
Iar printu-n locul meu a fost încătușat
Și a urmat o scenă de groază și de chin
Păcatul meu și vina mea ÎL acuzau deplin

Și a urmat sentința cu toată grozăvia
Pe El acuzatorii își revărsau mania
Și ÎL loveau netrebnic soldații și poporul
Și ÎL scuipa și-l pălmuia pe EL acuzatorul

Și după multă suferință și chinuri indurate
Iau pus acestui prinț o grea cruce în spate
Și sub povara ei a fost dus pe-o colina
Să fie rastighnit pentru a mea grea vină

Și pironit a fost de lemnul crucii ca tâlhar
Că eu să pot fi liber să am iertere-n dar
În zări în depărtare privirea-mi tulburată
Vedea mulțimi de oaste a prințului armată

Putea cu-n simplu gest să cheme legiuni
Si să zdrobească-n sânge pe-acești mișei păgâni
Dar n-a făcut-o și-a acceptat să moară rastighnit
Ca eu să pot ca să devin din păcătos neprihănit

Și-atunci în fata crucii îngenuncheat smerit
Am întrebat : De ce ? și mi-a răspuns :Fiindcă te-am iubit
Iar sus deasupra crucii era scris așa frumos
Acesta-i prințul păcii. acesta e Hristos !