De unde vii aşa grăbit?
Şi unde-alergi aşa de tare?
Îmi pare, calea că ai rătăcit
Şi eşti lipsit, de ţel şi-orientare.

Priveşte-n jurul tău atent
În faţă, e pădure multă
Cu ochii-aprinşi, cu pasul lent
Duşmanu-ţi vrea o moarte cruntă.

Tânjeşte sufletul în tine
După iubire, după har
Dar binecuvântarea vine
Din mâna Celui Sfânt, ca dar.

Nu căuta printre hârtoape
Pace, iubire, bogăţie....
Doar Dumnezeul nostru poate
În chin, s-aducă bucurie.

Ai ostenit de-atîta alergat
Căutând zadarnic fericirea?
Opreşte-te! Astăzi, un Glas minunat
Îţi spune blând: EU SuNT IUBIREA.

Eu te iubesc mai dinainte
De a te naşte pe pământ
Aşa cum eşti, cu-n dor fierbinte
Te vreau al Meu în infinit.

Şi-mbrăţişaţi pe veşnicie
Să mergem în acelaşi pas
Cu sărutări şi bucurie
Până, te vei întoarce-acas'.

Tu vii, din lumin-aceea sfântă
A Celui Sfânt, ca să devii
Lumină pentru lumea toată
Şi-apoi, să luminezi în veşnicii.

AMIN
13.09.2011 Dicomano-Firenze