Cum ajung oamenii, Tată!
Mulţi se ceartă, nu se iartă,
Şi nu lasă de la sine…
Nimeni nu zice de bine…

Au pornit de mult scandalul,
Spun cuvinte fară aur!
Nu au nimic bun în ele
Doar sămânţă de durere.

Spun o vorbă şi-ncă una
Şi nu le mai tace gura!
Toata ziua s-ar certa
Doamne, când vor termina?

Cuvintele sunt săgeti
Chiar străpung şi curmă vieti!
Cuvintele au putere
Rămân urme dupa ele…

Oamenii le folosesc
Mulţi sunt cei ce se rănesc.
Poate doar printr-un cuvânt
Au pierdut ce au avut.

Prietenia unui om,
E-un cadou, un dar enorm!
Dar de multe ori o vorbă
Spusă-n grabă ne transformă…

Şi rămân resentimente
Ne privim ca doi străini.
Şi nu doar ca şi străinii
Uneori ca nişte câini…

Nu ne mai privim în faţă,
Doar de rele ne vorbim,
Însă nu ca altădată,
Pe la colturi ne bârfim!

Cuvintele au putere!
Încă de la început
Domnul a pus viată-n ele
E putere în cuvânt...

Oare te mai simţi stingher
Şi tot trist, şi fără zel,
Atunci când un om îţi spune:
“Prietene, eşti o minune!”

Oare te mai simţi străin?!
Sau poate gol sufletesc
Când iţi spune-un om, senin:
“Nici nu ştii cât te iubesc!”

Cuvintele au putere
Haideţi să le folosim,
Haideţi să vorbim de bine!
Haideţi să nu ne rănim!

Căci purtăm în pieptul nostru
Multe urme de săgeţi,
Multe răni nevindecate,
Mult amar şi mult dispreţ…

Vino, Tu, o, Doamne mare,
Pe la inimi chiar acum!
Pune,Te rugăm, iertare
Şi balsam de vindecare!

Pune Tu în noi cuvinte,
Dar cuvintele de sus!
Cuvinte drese cu sare,
Cuvintele lui Isus.