Am aflat de la un prieten
o poveste fara seama
Doua broaste pofticioase
au cazut, dar nu in zeama,
ci-ntr-un vas plin cu smantana
si margini alunecoase
si smantana rece, rece
inspre moarte le atrase.
Prima, pesimista, zise
-Adio, prietena mea
ne vom revedea in ceruri...
adio, tu, lume rea!
si plangand se inecase.
Cealalta, ne'nduplecata
si lingandu-se pe buze
si pe ochi incercanata
cu cremoasa de smantana
zise:-Oi 'nota putin
ca n-ar ajuta pe nimeni
inc-o broasca mai putin!
Si o ora si mai mult
s-a zbatut, a incercat,
fara murmur, far' oprire
in smantana a 'notat...
Pe insula de unt batut
proaspata ce se facuse
sari cu bucurie broasca
si-apoi afara. O, isuse!

Morala: Daca ai ajuns
in pofta rece si cremoasa
sa-noti, sa scapi, sa nu te-neci
te zbate si nu fii fricoasa
nu renunta, te zbate, lupta
lupta in rugaciune, Dumnezeu
va pregati o insula, o oaza
sa te salveze cand va fi mai greu.
Ai frati, deci spune tuturor
ca ceru-i plin de-a lor raspunsuri
la rugaciuni ce n-au avut curajul
spre Dumnezeu sa-si aiba cursul...