Cararile sunt late, dar intortocheate
si sa alegem cine ne-ar calauzi
si pentru a calca pe ape
furtuna cine o va potoli

Gasit-am si o cararuie-ngusta
gasit-am si o calauza pentru ea
si stiu, pentru-a umbla pe ape
eu trebuie ca sa cobor din barca mea

Adica sa las firea pamanteasca
si sa ascult de glasul Duhului
caci altfel rataci-voi prin ruine
si la sfarsit al cui voi fi, al cui?

Ma va inghite valul sau furtuna
daramaturile cadea-vor peste noi
sa nu ajung sa vad Ierusalimul?
si e aproape ziua de apoi

Azi Duhul lui Cristos traieste-n mine
aleg cararea-ngusta si o urc incet
cobor din barca si infrunt furtuna
ca sa ajung sa strang in brate pe Isus din Nazaret!