TREZIRE


Ferice de cel supus Domnului,
Iertat de fărădelegile lui.
De cel cu păcatul acoperit,
Pe stâncă va trăi fericit.

Unde... cel flămând e saturat,
Cel întristat e mângâiat,
Cel smerit pus la adăpost,
Scăpat de tot ce rău, a fost.

Mândria-i doborâtă la pământ.
Smerenia urcă-n tărâmul sfânt.
Omule, te cheamă şi azi. Iată!
Poate te cheamă, ultima dată.

Vino, te-aşteaptă braţul iubirii.
Nu te mai lăsa... în robia firii.
Vino, la Domnul Tău de-ndată!
O, cât de demult te aşteaptă!

Firea-nşelătoare, egoistă,
În robia păcatului persistă.
Te ţine-n chingile răutăţii,
Alungă zorii dimineţii.

Mândria soarbe nelegiuire,
Aleargă la rău şi la pieire.
Sună clopotele amăgirii,
Trufaşă dă liber ispitirii.

În ticăloşie, n-are măsură,
Soarbe minciună şi ură.
Fără milă te jefuieşte,
Adevărul dispreţuieşte.

Când brăzdează Cuvântul,
Mândria-şi pierde avântul.
Aleargă mâncând pământul,
Mai iute ca vântul şi gândul.

Caută ascunse crăpături...
Şi-al fricii laşe armături.
Adevărul iese la lumină...
Şi spală inima de vină.

Ferice de cel ascultător,
Al adevărului purtător.
Ferice de cel iertător,
Ce la eu... renunţă uşor.

Tămăduieşte pe cel zdrobit,
Sub biciul minciunii lovit.
În blândeţe adevereşte,
Iubirea ce Isus dăruieşte.

Ferice de cel credincios,
Viaţa lui slăveşte pe Hristos.
Scăpat de firea-i păcătoasă,
Drumul lui duce-n cer, ACASĂ.
Amin!