Izvorul apei mele Tu să îl curăţeşti
Şi setea mea, cea mare-o stâmpără
Cum e zăpada ,Te rog să mă albeşti
Izvorul apei mele Tu să mi-l sfinţeşti
Şi viaţa mea cu totul, Tu o schimbă.

Ajută-mă, firea mea să-o răstignesc
Să mă dezleg de tot ce este-n lume
Să fiu dreaptă, în veci să nu greşesc
Cu apa din izvorul Tău să mă sfinţesc
Şi în nimic, să nu fiu dată de ruşine.

Şi apa care-o beau,fie limpede şi clară
Iar viaţa mea, să fie-n bună rînduială
Păcatele, fărădelegile, să fie nimicite
Şi toate lucrurile, să fie bine rânduite
Nemulţumirile să fie toate-scoase-afară
În Faţa Ta să fiu.... o nestemată rară.

Şi Domnul Duhul Sfânt să mă ajute
Să fac în toate doar sfântă voia Ta
Din multitudinea dorinţelor avute
În toate ale mele rugăciuni făcute
S-aleagă El, tot ce-i spre Slava Ta.

Să îmi arate El unde, este Râul Vieţii
Cu apă pură şi limpede ca un cristal
Să-mi dea puterea în zorii dimineţii
Să merg, să-ncep a bea, apa purităţii
Apă, ce vine, din Tronul plin de Har.

Izvorul apei mele, Isuse-l curăţeşte
Şi setea mea cumplită-o stâmpără
Mă spală cu isop şi bine mă albeşte
Cum e zăpada albă şi.... străluceşte
Apa Ta, curată, limpede, cristalină
În mine Domnul meu...... o picură.

AMIN
23.11.2010
Firenze