Ochii mei te striga, mama,
Si-n ei este sufletul meu.
E plin de durere, o rana,
o soapta ce se repeta mereu...
Nu pleca, mama, in tari straine,
Nu ma lasa fara mangaierea ta,
nu vreau papusi, nici haine fine,
tot ceea ce vreau e...iubirea ta...
Erai langa mine…unde ai plecat ?
Te strig fara glas si plang in mine
Caci nu mai pot vorbi. Am renuntat
Sa traiesc , mama, fara tine..
( 23 septembrie 2011 )
Poezie dedicata Monicai, fetita abandonata in spital...Monica nu mai are nevoie de mila oamenilor...Ea are dragostea Domnului, care a tinut-o pe brate tot timpul...
Mila priveste, se impresioneaza, plange, apoi merge mai departe pe drumul sau...Dragostea priveste, se impresioneaza, plange, apoi intinde mana sa mangaie, sa stearga lacrima , sa ajute. Dragostea se ofera pe sine ca jertfa pentru a aduce lumina in ochii celui trist.
Haideti sa nu mai fim indiferenti la suferinta celor din jur!
Ochii te privesc
Gura mi te strigă:
"Mamă"!
Mămă, te iubesc-
Rămâi şi câştigă...?
Nu pleca mămică
Nu vreau haine fine,
Sunt a ta Monică
Şi te vreau pe tine!
Şi mămica, a... plecat
A plecat îngândurată;
Şi fetiţa, şi-a... lăsat
Şi plângând, şi supărată.
Lasă mamă, c-ai să vezi...
Mă întorc la tine,
Aduc bani: să te distrezi;
Vine mămicuţa, vine.
Merge mama să muncească
Şi vine a ta mămica;
Vrea fetiţa-i să trăiască
Căci iubeşte pe Monica.
Ţine minte ce ţi-am spus
Că nu va muri mămica;
Rămâi cu Domnul Iisus
Ce-o iubeşte, pe Monica.
PS.
Dacă doreşti să alini durerea acestei copile cu suflet curat, poţi să îi citeşti, acest comentat.
Cu deosebită dragoste de aproapele,
Amin.
@florenta.sarmasan Multumesc, sora draga...Domnul sa va binecuvanteze! Voi cauta si eu poezia despre care ati scris...
Monica aude, vede, pe pământ copil se crede;
Monica e bucuroasă, şi creşte frumoasă;
Monica e îngeraş, mândru greieraş;
Monica e cântăreaţă, are strungăreaţă;
Monica nu va muri, veşnic va trăi;
Monica a fost salvată, şi suflet de fată;
A rămas a ei mămică, poezii să-i zică;
A rămas tot supărată, şi îngândurată;
Monica o tot priveşte, o mângâie şi-i vorbeşte:
"Te rog să nu plângi mămica,
Căci va plânge şi Monica;
Aici este veşnic soare,
Să cresc fată mare;
Aici omul tânăr este,
Şi nu-mbătrâneşte:
Eu copil-am decedat,
Şi m-am înălţat;
Grijă Domnul are,
Şi voi creşte mare;
Aici orice copilaş
Are-al lui locaş;
Locaş, Domnu-l pregăteşte
Când te mântuieşte;
Locaşul mi-e pregătit:
Suflet mântuit;
Te roagă Monica:
Ai grijă mămica!
Te aştept să vii
Citind poezii;
Te aştept râzând:
Şi tu vii plângând?
Domnul este viaţă
Şi să râzi te-nvaţă;
În cer nu e jale:
Minunată Cale;
În cer nu se fură
Şi nici nu se-njură;
În cer sunt copii
Citind poezii;
Ai grijă ce faci
Domnului să-i placi;
Domnul e milos
Se cheamă Hristos;
Domnul e cu noi:
Cu turma-i de Oi;
Cu Domnul mă joc
Dar El este: foc;
Domnul mă-ncălzeşte
Sărută – iubeşte;
Domnul vrea să-i scrii
Multe poezii;
Domnul te păzeşte:
Pe mami iubeşte;
Ai grijă mămica!
Te vede Monica;
Te văd tot ce faci:
Când vorbeşti sau taci;
Vreau să-ţi mai vorbesc
Şi să te iubesc;
Te iubesc cu dor
Am aripi şi zbor;
Sunt chiar lângă tine
Şi priveşti la mine;
Tu te uiţi în gol
Şi îmi dai ocol?
Aş vrea să mă vezi
Ce-ţi spun să mă crezi;
Trebuie să zbor,
Să te las cu dor;
Poate-ţi mai vorbesc
Nu te părăsesc!
Vreau şi tu să fii
Şi aici să vii;
Sărut vreau să-mi dai
Când soseşti în rai;
Sunt a ta Monica;
Ai grijă mămica!
Sunt şi îngeri răi
Cu chip de dulăi;
Vor să te lovească
Şi îmbolnăvească;
Umblă peste tot
Şi eu nu îţi pot;
Îţi pot doar vorbi
Şi a te iubi;
Acum sunt chemată
De Domnu-ntrebată;
Mi-a fost dor de tine
Şi te las, cu bine!
pa, mami!... miţa...