Ceva mai bun

E miez de noapte-n mica vale,
Si cei ramasi sunt istoviti.
In rand cu visele maiastre
Se duc suspine de-ale voastre,
Cand dintre zarile albastre,
Ne va privi venind din astre,
Isus spre locurile noastre.

Pe jos se vad mai aruncate,
Franturi de planuri insirate.
Cu ce va fi in aceea parte,
Cand trambita suna aparte
Sa ne trezeasca cum e-n Carte
Din somnul mortii ce desparte,
Oricine sta pe cai desarte.

Avand cu El solia scrisa
De Tatal ce ne-a infiat,
Se plimba-ncet si face semne,
Si scrie doruri, sa indemne,
Lasand o sansa si insemne,
Din dragoste sa nu condamne
Pe cei ce astazi nu spun Doamne.

Si solul ce tine armura,
Trecea printre suspine-ncet.
La miezul noptii cumpanirea,
Sta deasupra si venirea,
Inc-un pas si e rapirea,
Cat de trist va fi trezirea
Si ce face atunci iubirea?

Ca-i loc de ea astazi si darul,
Spune cine-i pregatit.
Cand des te copleseste harul,
Sa urci spre slava Lui calvarul
Dar sa nu lasi nicicand amarul,
Sa-ti fure lauda si-Adevarul
Ce l-ai primit crezand pe Domnul.

Un pic de liniste se face,
Cu Mana care se intinde.
Ca arata hotararea,
Din partea-n care e marirea,
Cuprinsa-n slava si venirea,
E peste margini si orbirea
In somn o prinde omenirea.

Din randul ei sunt scrisi sa plece,
Cei sigilati cu Duhul Sfant.
Cine atunci va avea parte,
De Tatal sfant cum scrie-n Carte,
Va fi si el. Cu ei imparte,
Tara de dincol- de moarte
Si de splendorile desarte.

In tacerea absoluta,
Ce e sus printre carari.
Doar o dara da lumina,
O apropie sa vina,
Pe ea ceata cea divina,
Din alai pe calea lina,
De raspunsuri ce-o sa tina,
Haina lui Isus cea fina.

Ca sa fiu si eu la urma,
Vreau atat de mult cu El.
Dar nu orisicum. Se cere,
Ce nu am si nici putere.
Ce-am lasat strangand surcele,
S-aprind focul si mai tare,
Dar gresii jertfa pe altare,
Neveghind incontinuare.

Daca miezul noptii este,
Vin in fata Lui plangand.
Fara somn gandind si eu,
Si rugand pe Dumnezeu,
Sa ma ierte-n harul Sau,

Ca nu era de surcele,
Nevoie pe foc de ele.
Ca El ar fi dat de sus
Focul Sfant ce l-a adus,
Si la altii pe pamant,
Ridicand altarul sfant
Si cu jertfe incarcat,
Cu foc de sus sigilat,
Sa -L stie pe Imparat.
Ca este cu-adevarat.

Si-apoi sa-L rog sa ma ridice,
In car sfant de biruinta.
Caci voi fi invingator,
Si pe cale silitor
Daca primesc ajutor,
Chiar un pic si al Sau spor,
Cu drag in al meu popor,
Sa raman ascultator.

Si miez de noapte pentru mine,
E ceata care privegheaza.
Sunt ingeri ce stau sa m-ajute,
Si fratii mei de langa cruce,
Si lacrimi calde pe pridvor.
Strigand de dor spre Salvator,
Ce-mi stie suspinul usor,
Si cat sunt de invingator.

Amin