Copilărie

Nostalgic mă poartă gândul la vremile trecute...
La anii din copilărie, când visurile-mi erau pure,
fără probleme, poveri, fără grijuri, fără tristeți.
Umblam pe uliţă desculţă, colbul împrăştiam...
Tare-mi plăcea, după ploaie, să calc prin bălţi.
Ce drag îmi era şesul cu flori pe tot întinsul,
Şi gârla unde ne scăldam, ocolea tot satul;
Îmi amintesc cum mergeam cu mama pe zănoagă...
Culegeam romaniţa și cimbrişor de ceai - pentru la iarnă.
Cânta mama aşa frumos, Cântarea din Sion...
Eu, culegeam de pe deal flori, coroniţă-mi împleteam.
Se oprea mama, se odihnea, în braţele-i mă puneam
și legănându-mă-mi zicea, de Domnul, de Eden...
Iar eu, cu mintea de copil aşa puţine înţelegeam;
Cu ochii mari şi curioşi, priveam şi-o ascultam....
Când îmi spunea mama de Rai, de viaţa sfântă,
băteam atuncea din pălmuţe, strigam să se audă:
- Mamă, în cer, vreu ca să fiu crăiasă, sau o zână,
cu o rochiţă frumoasă şi diamante-n coroniță!...
Râdea mama aşa frumos, pe cap mă mângâia:
- De-ai să asculţi de Domnul, așa se va-ntâmpla!
Mergeam cu drag şi la pădure - la cules de ciuperci.
Eu rămâneam în poieniţă, ca să culeg fragi.
Cânta mama aşa frumos, de răsuna pădurea;
Ecoul codrului cânta, repetând partitura...
Şi păsările din pădure cântau cu mama mea.
Doamne, ce amintiri mai am de când am fost copilă...
În serile cu lună plină, stăteam târziu pe prispă;
Cânta mama cântări de dor, cântare din Sion.
Susurul nopții o-ngâna, cântau şi greierii-n grădină....
Apoi intram cu toţii-n casă, lampa cu gaz o aprindeam.
Bunica, aprindea focul în plită, turtele coceam.
Un pat de scânduri acoperit cu un ţol avea.,
Noi, stătem toţi ghemuiţi, pe mama o ascultam;
Citea despre Isus din Cartea Sfânta; citea psalmi.
Din când în când, se oprea, ştergea câte-o lacrimă...
O priveam... mă întrebam: ”Oare de ce plânge, mama?
Apoi cu toţii ne rugam....noi copiii, în şoaptă.
Cu voce se ruga mama, pe rând ea ne numea
Zicând cu lacrime în ochi: ” Isus, Te rog, ascultă-mă,
protejează-mi copiii mei, ţine-i lângă Tine-n viață!”
În ochii de copil vedeam o seară minunată;
Apoi, mâncam câte o turtă, cu toţii ne culcam.
Din sfaturi ori a sa povaţa, nimic eu n-am uitat,
și le-am urmat în a mea viaţă - pe unde am umblat.
Şi Te-am iubit Isuse drag, la bine şi la greu...
Aşa m-a învăţat mama, de când eram copil.
Mi-e tare dor de acele vremuri, mi-e dor de mama mea...
Şi-am să Te urmez Isuse, în toată viața mea.
Când am să plec de pe pământ, aşa, cum a plecat şi mama,
acolo sus ne-om întâlni şi-Ți vom cânta cântarea
ce n-am cântat-o aici jos pe acest pamânt străin.
Doamne, ce dor îmi e de mama.... şi de al ei cânt....
Mi-e dor s-o aud iarăşi în noapte, psalmi cântând....
Mi-e dor să ajung în ţara din visurile de copil !


TODIRENI-BOTOSANI satul copilariei mele.