În veac ține îndurarea Lui!
(dupa Psalmul 136)
Pe Domnul să Îl lăudați,
Căci îndurarea-n veac Îi ține
Și ascultare să Îi dați
Căci El, toate le face bine
Cerul cel mare și întins
Pământul cel cuprins de ape
Și soarele ce stă aprins
Luminător, ce-n noapte arde
Și soarele din miez de zi
Luna aprinsă-n miez de noapte
Vor rămânea în veșnicii
Căci, Domnul le-a creat pe toate
El, I-a lovit pe egipteni
Și pe întâii lor născuți,
Iar pe-ai Lui, israelieni
Prin mare, toți au fost trecuți.
Prin Marea Roșie a trecut
Întreg neamul israelit,
Chiar Dumnezeu I-a petrecut
Și ei, nimic nu au pățit
Apoi, prin pustiu I-a condus
Și le-a dat îndurarea Lui,
El, împărați mari, a ucis
Căci slava e a Domnului.
Au fost uciși mari împărați
Chiar Og din Basan și Sinon
Cu toți, la moarte au fost dați
De Acel, care e mare Domn
Țara le-a lăsat moștenire
În veac, e îndurarea Lui,
E mare a Domnului iubire,
El, e Stăpânul cerului
În veac ține-a Lui îndurare
Pe toți ai Lui El Îi hrănește,
Și le dă binecuvântare,
În dragostea Lui, Îi primește.
Amin
Câmpia Turzii, 14 iulie 2011