Căsnicia
Autor: Costache Ioanid  |  Album: Taine  |  Tematica: Nunta
Resursa adaugata de floridinmaracineni in 02/10/2011

Căsnicia

La inceput a fost Cuvantul...
si acest Cuvant a fost ISUS;
un glas invaluia pamantul,
venind dintru Etern Preasfantul
si avea atata dor de spus...
la inceput a fost iubirea...
legand atomul de atom;
mai mult decat nemarginirea
simbolizase fericirea
zidind femeia pentru om;
era atata bucurie
si-atata floare pe-orice ram...
cand, cu un sfant epitalam,
Isus, in ceas de cununie,
ducea pe Eva spre Adam...
sarbatoreau duioasa nunta
si muntii-nalti cu fruntea crunta,
si iarba vailor marunta,
si cei doi mari luminatori;
cantau cu harfe si dairele,
multimi de dincolo de stele;
iar imprejur, ca sentinele,
vegheau pantere si candori;

În dulce Rai, intr-o poiana,
doua fapturi fara prihana,
doi regi, purtand in Duh coroana,
erau facuti de Creator,
un singur trup intr-o icoana:
el, faurit din lut si dor,
ea, intrupata dintr-o rana...

Doi crini ai primei dimineti,
lumina-n sclipet de nameti,
cu plans de bucurii pe geana,
purtau, in freamat de laute,
marami de nunta nevazute;
caci ei traiau doar un simbol,
un chip al vesnicului Mire...

La inceput a fost iubire...

Şi prima nunta-n lume, iata,
era maret inconjurata
de-atata slava si minune,
ca Dumnezeu striga deodata:
- DA. TOATE... TOATE-S FOARTE BUNE!
Macar ca-n zarea fumeganda,
vedea un sarpe pus la panda...

era in ziua cifrei sapte;
si-ndata dupa bucurie,
se auzira-n preajma soapte...
si-a fost pacat... si-a fost urgie...
si Abel sangerand pe glie;

si-a fost o seara
si-a fost o noapte...

De atunci sunt sase mii de ani
s-au dus si mirii si gradina;
si an de an ca doi titani
cu doua aprige hangere
pe cele doua emisfere
se lupta bezna cu lumina;
se lupta dragostea curata
cu pofta ce-nfierbanta tina;

Priveste, daca stii sa vezi;
asculta daca stii sa-asculti...
putini Adami si Caini multi
nu goi de tot pe dinafara
dar goi in suflet si desculti
imbratisati in frenezie
pe strazi, in vazul tuturora
ca in Sodoma si Gomora
ca-ntr-o padure de jugastri
ca niste Robinsoni sihastri
pe-un tarm de insula pustie...
dar oare in acest potop
de-nfiorare revarsata,
mai poate fi un singur strop
de dragoste adevarata?
nu! nu-i decat zadarnicie
e o minciuna care-mbata
strigand ca nu-i nimic mai dulce
mai plin de farmec, de betie,
ca fericirea cea furata;
dar din aprinsa mangaiere
ce scrum urat ramane-ndata!
numai venin, numai durere
noian de floare scuturata
peste ucisele himere
parinti loviti ca de dusmani
copii ucisi, copii orfani,
un bun exemplu, dupa toate,
prin care cei putini de ani
sunt imbranciti spre voluptate
spre setea de necunoscut
sub neagra "binecuvantare"
din ghearele lui Belzebut;

Dar sunt si casnicii in lume
pun multi sub lege fericirea
incep cu cantece, cu glume,
cu zgomot, cu pahare-n spume;
dar in curand se arata firea
si cand pe banci de tribunal,
cei doi implora despartirea,
sa-ti pui problema, e normal:
- ce-a fost la inceput? iubirea?

O nunta-n duh de rugaciune
e-o floare-n vesnica gradina,
e-o viziune de psalmist,
cand cei ce vin sa se cunune
nu sunt numai fapturi de tina
ci sunt Lumina din Lumina;
chemati ca rege si regina
ca preoti sacri ai Lui Crist;
atunci, la nunta, fara preget,
Isus, chiar El le pune-n deget
inel cu piatra de ametist
pe tample stranse impreuna,
Isus, chiar El, cu voie buna,
le pune, nevazut, cununa;
iar peste-a parului cosita
Isus, chiar El, le pune-n Duhul
val mai usor decat vazduhul
si albe flori de lamaita;

Apoi, si-n zilele cu floare,
si-n ceasurile de-ncercare,
si sfanta binecuvantare;
caminu-acesta pus pe Stanca
va birui senin furtuna
caci e un Gosen unde inca
e soare chiar si-n noapte adanca
e-o marturie si-o izbanda;
e un Eden spre care vine
zadarnic sarpele la panda;
caci pentru noi, ca pazitori,
nu stau pantere si condori,
nu stau nici legi, nici tribunale,
ci sta, cu sabie si zale
Cuvantul Sfant intotdeauna.

Si acolo, cand vom fi Acasa
acolo sus, cand vom fi una,
vom fi un Mire si-o Mireasa
acolo sus, in vesnicii,
nu vom mai fi soti si sotii
si nici batrani, si nici copii;
ci vom canta cu fericire
in ziua fara de apus;
- " La inceput a fost ISUS...
si in ISUS era IUBIRE!"
si numai cei nascuti de sus
raman MIREASA langa MIRE!

AMIN


Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 24489
  • Export PDF: 74
  • Favorită: 5
  • Gramatical corect
  • Fără diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni
Neemia 9:17 n-au vrut să asculte şi au dat uitării minunile pe care le făcuseşi pentru ei. Şi-au înţepenit grumazul şi, în răzvrătirea lor, şi-au pus o căpetenie ca să se întoarcă în robia lor. Dar Tu, Tu eşti un Dumnezeu gata să ierţi, îndurător şi milostiv, încet la mânie şi bogat în bunătate. Şi nu i-ai părăsit