Plângeam de dor în Babilon
(dupa Psalmul 137)


Pe un mal de râu în Babilon
Ședeam în taină și plângeam,
Ne aminteam de-al nost Sion
Arfele-n sălcii, le-atârnam

Cântari, cereau asupritorii
Voiau cântari despre Sion,
Asta voiau, biruitorii
Să le cântam de-al nostru Domn

Pământul lor era străin
Și noi nu le puteam cânta,
Ne gândeam la Ierusalim
Știam și nu putem uita

Tu Doamne, acum Îți amintește
Că cei din Edom Îți sunt fii
Si spre Ierusalim privește
Căci a fost ras, din temelii

Fiica cea rea a pustiirii
Care trăiește-n Babilon,
Ai ei prunci vor fi dați pieirii
Chiar de Acel care e Domn.

Amin

Câmpia Turzii, 1 octombrie 2011