În ogorul năpădit de ură
Unde astăzi mulți trudesc
Adă pacea Ta deplină,
Căci sunt răni ce se-adâncesc.
Lasă dragostea să cadă
Pe tărâmul otrăvit
Unde-n patimă și pofte,
Fiecare-i amăgit.
Istoviți și goi aleargă
Pe un drum cu spini îngust
Inima le e pribeagă,
Pentru ei nimic nu-i just.
Tu dorești ca toți să vină
Înaintea Ta,Isus
Toți acei ce mult suspină,
Toți acei ce plâng nespus.
Să le dai odihnă,pace
Mângâiere, har divin
Căci a lor viață zace,
În gunoi și-n greul chin.