La ţărm de mare
Se sparg alături valuri în tumult
Si-n pasu-mi măsurat mergând agale
îmi amintesc de vremuri de, demult
Când mă plimbam la fel pe ţărm de mare.
Şi câte Doamne s-au mai întâmplat
În viaţa mea, în lunga-mi pribegie
Picioru-mi cât de mult a şchiopătat…
Îţi spun cu lacrimi lungi de-o veşnicie.
Imensitatea apei se întinde-n zare
La ţărm de mare strig spre Tine Doamne
Şi bate vântu-n scurtele-i rafale
Eu trec păşind prin ale vieţii toamne.
Iar pescăruşi ce ţipă pe aproape
Şi-mi dau târcoale-n zbor ameţitor
Mă ceartă pentru... multele hârtoape
Şi cât căzut-am Doamne de uşor!
Privesc la valul ce se sparge
Şi-un altul vine-n fugă peste el
Alături steaguri arborate-s în catarge
Nisipul auriu se-ntinde cu a lui mister.
Şi toate acestea îmi vorbesc de Tine
De măiestria Ta de Dumnezeu
Privind la viaţa mea îmi e ruşine
Plângând, te rog mă iartă Domnul meu.
Greta Andreica
Mangalia 1 iulie 2011