Domnul este stânca mea!
(dupa Psalmul 144)



Domnul este stânca mea
Cu luptele mă deprinde
Putere, El îmi poate da
Iar cel ce-i rău, nu mă învinge

Doar El îmi este cetățuia
E binefăcătorul meu,
El este turnul, izbăvirea,
Și adăpost, în ceasul rău

Ce este omul pentru Tine
Ca Tu în seamă să îl iei?
Este suflarea care vine
Pe toate, Tu le faci cum vrei

Omul, este a Ta suflare
Zilele lui ca umbra trec
Dar Doamne, Tu rămâi tot mare
Și toate în timp se petrec

Iar Tu din ceruri Te pogoară
Munții, să fumege-i atinge
Și pe vrăjmași îi înconjoară
Puterea lor, încet o stinge

Săgețile lor le aruncă
Pe fugă cu toții să fie
Tu, fulgeră și îi alungă
Cei răi să audă și să știe

De apele mari Tu ne scapă
Și de fiii celui străin,
Ca să nu cad la a lor dreaptă
Ei cu neadevăruri, vin

De cei răi Tu mă izbăvește
Eu, te voi binecuvânta
Cu mine stai și mă păzește
Cu alăuta-Ți, voi cânta

Tu, care ești biruitor
Chiar și pe David l-ai scăpat
De slava Ta mă înconjor
Cu mine fii, neîncetat.

Ai noștrii fii, toți cresc frumos
Iar fetele podoabe sunt,
Grânarul Tău este mănos
Iar turmele, câmpii cuprind

Căci turmele se înmulțesc
Vitele-s bune, prăsitoare,
Eu, pentru toate-Ți mulțumesc
Căci Doamne, Tu ești cel mai mare. !

Amin

Câmpia Turzii, 16 iulie 2011