NU-S DOUĂ TRAIECTORII

Nu-s două traiectorii ci este numai una
Spre Plaiul unde fraţii îşi vor primi cununa
Pe ea călătorim cu gândul la răsplată
Ştiind c-aici, în Vale, viaţa-i limitată...

Călătorim prin lumea privirilor trufaşe
Unde la pândă stau fiinţe veninoase
În ghearele lor grele ar vrea să ne atragă
Să ne ucidă crezul în Fiinţa cea mai dragă...

Şi calea e îngustă; e una, nu sunt două
Dar Cel ce a rostit, odată, „Pace vouă”
Ne însoţeşte-ntruna să nu cădem zdrobiţi,
Să nu ne prindă-n cursă cei răi şi răzvrătiţi.

Păşim acum pe drumul speranţelor eterne
Şi chiar de mai avem şi frământări interne
Ne linişteşte Duhul cu vocea Lui suavă
Şi-aşa putem respinge ispite, ură, pleavă.

Nu-s două traiectorii ci una, numai, este
Şi-a fost trasată clar, (desigur - nu-i poveste)
De Fiul ce-a venit să nască-n noi o stare
De unde să ţintim spre viaţa viitoare.

O, pelerini spre Plaiul unde-i eternă pace
Urmaţi-L pe Stăpân aşa cum Lui Îi place
Ieşiţi din stări ce frământări creează
Şi vă lăsaţi conduşi doar de divina Rază.

7 Octombrie, 20111