NU VOI ÎNCETA SĂ SPUN

Nu voi înceta să spun
Cât e Domnul meu de bun
Cum îmi poartă greutatea
Şi mă scoate din impas
Cum mi-arată bunătatea
Zi de zi, la orice pas...

Nu-ncetez ca să prezint
(Niciodată n-o să mint)
Cum m-a scos din văgăună
Şi în turma Lui m-a dus
Apoi a-nceput să-mi spună
Despre viaţa făr-apus.

În orice împrejurare
Mă exprim cu delectare
Ca să ştie mii şi mii
Ce minuni înfăptuieşte
Cel ce ne numeşte fii
Şi în noi, deplin, trăieşte.

Voi mai spune ce-am mai spus
(Nu profeții mi-au impus)
Minunea recuperării
Mă susține, mi-este far
Nu uit ziua cercerării
E-nsemnată-n calendar.

Fac de cunoscut mereu
Lumii fără Dumnezeu
Ce distrugere creează
Traiu-n care a intrat
Duhul care divizează
Și îndeamnă la păcat.

Nu e greu să spun cu zel
Ce ne dă EMANUEL:
Mult elan în pribegie
Şi merinde din belşug
Când e greu în drumeţie
E cu noi, voios, la jug.

Nu voi înceta să spun
Prin oraş sau prin cătun
Că iubirea revărsată
În al meu suflet predat
A produs viaţă schimbată
Şi pe veci m-a sigilat.

9 Octombrie, 2011