Ne-am născut cu-nvățătura unei vieți, și numai una.
Ocolește dară, răul… desfrânarea și minciuna.
Pune cumpătarea vieții mai presus de orice gând.
Nu sări peste vreo treaptă, urcă-ncet și doar la rând.

Ia aminte, că trecutul vine repede din urmă
Cu greșelile făcute și prin gânduri ne mai scurmă
Cu-ntrebări ce nu mai iartă. Zbiară-n gândul ațipit
Întrebări pe care viața, când le-a pus, le-am ocolit.

Azi am vrea să fim acolo, să le punem un răspuns,
Dar e timpul prea departe și trecutul le-a ascuns.
Prea târziu necugetarea ne mai ceartă cu regretul,
Dacă-n timpu-i, întrebării, nu i-am dat întreg respectul.