Vulpile au vizuini si pasarile cuiburi, dar
Eu unde-mi voi pleca-al meu capatai
Odihna unde voi afla,
Si cui o dragoste nemarginita-oi arata
Cin' va deschide-ntai?
O, Doamne, sufletul mi-e stramt si tot ruina
Tu vino si fa-l larg si vast cat Tine
Ridica, curata, si iarta tot
Alunga tot ce-i putred si miroase-a mort
Si fa un Templu din ruine!
Si fa-ma ca si Petru, stanca Ta
O parte-n zidul Templului din Noul Canaan
Si fa-ma crin din vaile din En-Ghedi,
Balsam de Galaad sau lacrimi vii
Slova din cartea Ta sau clapa la pian!
Si cand pe nori veni-vei cu marire
Sa nu ma uiti, si eu zic: Maranata! ''
Sihastru nu-s, cu fratii mei in dragostea dintai
Lasatu-Te-am sa-Ti pleci truditu-Ti capatai,
Vin' mai degrab'! Ni-e dor de Tine si de Tata!
poezia am scris-o la predica fratelui Adi Mocanu din Oradea, cand a fost la noi la Peniel, Santana, la evanghelizare