Un gol imens e-n suflet
Şi-n jur e totul gol
Totul în viaţă-i fără preţ
Străin îmi este orice loc.

Te simţi a nimănui
Pierdut în depărtare
Şi-n nici o parte nu-i
Un braţ, o inimă, un soare.

O Doamne! Cât este de urât
Să fiu de toţi uitat
Dispreţuit şi părăsit
De nimeni; primit, iubit şi acceptat.

Cum pot în astă viaţă dură
Să depăşesc orice obstacol?
Când sunt înconjurat numai de ură,
Şi-aştept să se-mplinească un miracol!

Când în viaţă bate ,,vântul"
Şi trupul mi-l îndoaie
Degeaba strig:,, Ajunge, e destul"
Nimeni, puterea nu-i înmoaie.

Oh! Sunt atât de-nsingurat
Şi asta nu e, numai de azi sau ieri.
De ce voi m-aţi lăsat
Ca să devin introvertit, stingher?

De ce nu aţi venit la mine
Să mă-ntrebaţi cum sunt
Dacă mi-e rău, dacă mi-e bine
Dacă-L cunosc pe El şi Duhul Sfânt?

N-am cunoscut puterea din Cuvânt
Şi n-am ştiut să fac o rugăciune
Eram, doar un om de pe pământ
Înconjurat de himere nebune.

Oh! Ce gol imens aveam
Şi cum stăteam însingurat;
Plângeam, strigam şi căutam...
Suflet pereche, amicul meu adevărat.

Dar, unde eşti ,,Prietene"
În care colţ de ţară-ndepărtată
O vino, vino la mine repede
Nu mă lăsa, să cad încă o dată.

Prietenul îţi stă mereu aproape
Indiferent, la ce distanţă este
În nevoi, îţi e mai mult decât un frate
E sprijin, ajutor, iubire şi nădejde.

Şi poate fi prieten bun, prieten rău
(căci şi prietenii sunt împărţiţi)
Acei, ce ţi-i trimite Dumnezeu
'S-prieteni buni, de Domnul dăruiţi.

El te îndeamnă şi te-nvaţă
Nu se înalţă mai presus
Îţi dă exemple bune-n viaţă
Şi te îndrumă spre ISUS.

El îţi explică-n amănunt
Şi îţi arată drumul rău şi drumul bun
Îţi pune-n faţă, Adevărul din Cuvânt
ISUS CRISTOS, E PRIETENUL CEL BUN.


11 oct.2011 Firenze