IUBITORILOR DE HIMERE

Dând cu picioru-n cele sfinte
Vă duceţi iute spre infern
N-aţi acceptat din Cer cuvinte
Şi n-aţi luat deloc aminte
La sfatul sfântului Guvern.

Spre lut aveţi voi predilecţii
Şi nu spre mediu-nmiresmat
A vrut Hristos să vă dea lecţii
Şi darul caldelor protecţii
Dar aţi fugit când v-a chemat.

De credeţi în realizare
Fără apel la Dumnezeu
O să vedeţi ce disperare
Vă va străpunge pe cărare,
Pe-acel întunecat traseu.

Când aţi respins oferta vieţii
Care transcende un mormânt
Intrat-aţi în domeniul ceţii
Şi nu în cel al frumuseţii
Unde domneşte Duhul Sfânt.

V-au tot chemat cei sfinţi în turmă
Spre a cunoaşte ce e har
Dar aţi rămas cu cei ce scurmă
În cea mai nebuloasă urmă
Şi-acum vă arde-ncinsul jar.

V-ar prinde bine o povaţă
Care-i lansată chiar de Sus:
Primiţi fără rezerve-n viaţă
Pe Cel ce-i luminat la faţă,
Pe Cel numit, în veci, ISUS...

Cu El pribegi spre veşnicie
Doar nestemate veţi primi:
Un dor preasfânt de-mpărăţie,
Un duh ce naşte vrednicie
Şi-n nemurire,-apoi, veţi fi.

gc/ 12 Octombrie, 2011