Aprigă e lupta

Aprigă e lupta care
Se dă între duh şi fire
Şi o ducem fiecare
Căci primit-am mântuire

Insă firea pământească
Rea şi neascultătoare
Trebuie s-o răstignească
Sus pe cruce, fiecare.

Ea nu vrea nicicum să moară,
Ci în noi ades se zbate
Să ne tragă iar afară
În mizerii si pacate.

Însă Duhul Sfânt ne-ndeamnă
Să fim morţi pentru păcat
Să te naşti din nou înseamnă
Că vei trăi necurmat

În credinţă şi-ascultare,
Să fii om nou în Hristos,
Să cunoşti a Sa-ndurare
Şi să-l urmezi bucuros.

Iar cînd gânduri de păcate
Vor să vină-n mintea ta
Tu să le alungi pe toate,
Nicicum nu le vei lăsa

Să devină iar stăpâne,
Libertatea să ţi-o ia.
Plin de pace vei rămâne
Că Hristos te-o ajuta.

Biruinţa-i câstigată!
A-nviat Domnul Hristos!
Să nu te temi niciodată
Ci să fii victorios!

El paşeste înainte
Cât de greu drumul ar fi.
Mergând pe urmele-i sfinte
Nu te vei mai rătăci.

Ţine-mă, Doamne ,de mână
Vreau si eu a te ruga
Si în inima-mi, stăpână
Fie veşnic voia Ta!

Vreau ca Tu să faci din mine
Un om sfânt, cu totul nou,
Să trăiesc doar pentru Tine,
Să oglindesc chipul Tău.

Iar când voi fi la răscruce
Gata a mă clătina,
Eu să răstignesc pe cruce
Lângă Tine, firea mea.

Să domneşti doar Tu în mine
Să-mi fii scut si adăpost
Să mă conduci înspre bine,
Dând vieţii mele rost.