Casa mea din tunel este intunecoasa,
aer putin...
si astazi am descoperit
ca rezerva de oxigen
aproape ca sa terminat.


Am incetat de mult sa mai numar,
lungile zile-nopti,
sau ceasurile intunecoase
care aluneca spretrecut.
si,impiedicandu-ma de peretii meiu de piatra,
imi dau seama ca
numai am mult .


Daca as putea fi macar sungura-
doar eu si cu mine,
ar fi imposibil sa pot supravetui;
Mi-as putea economisi oxigenul
Si,izolata de lume
As putea fi libera .


Dar sunt si altii aici-
Impreuna sau separat.
Si,eu pe jumatate frenetici
Injunghie intunericul cu gemetele lor
Si fara sa-si dea seama


Uneori,imi place sa umblu in somn,
Masurandu-mi drumul spre capatul intunericului,
Cu ambele maini intinse pe peretele rece de piatra.
Uneori fac un salt mare inainte
Inebunita de speranta
M-am trezit in sfarsit !
Dar apoi ,nu pot....
Efectiv nu pot....
Mi se termina ,
Resursa de oxigen......