Pe-aripele gândirii...
Pe-aripele gândirii-n versuri
Copil fiind, mi-aduc aminte,
De poveşti, basme, eresuri,
Ce-mi încântau fragila minte
Pe culmi de visuri tot nainte,
Cu fel de fel, de înţelesuri.
Şi-astfel, trecut-au anii, lini,
Pe-al timpului răboj marcând
Ampenta lor de farmec plini,
În timp ce zilnic eu crescând
Puneam în minte-acumulând
Vagi lucruri din întunecimi.
Când peste poveşti şi basme
Şi peste captivante eresuri,
Cu-a lor mistere şi fantasme
S-au aşezat şi-alte-nţelesuri
Prin orizonturi noi şi crezuri,
Mintea-a tresărit de spasme.
Au fost spasme-ale disperării
Prin care starea mea firească
Se răscula, contra orientării,
Altfel decât cea copilărească,
Vrând inima să nu primească
Vestea cea scumpă a salvării.
Prin vârstă fiind fragil la minte
Ca un copil m-aflam gândind,
Şi despre-acele lucruri sfinte
Când venea vorba, amintind
Că ne-a salvat Hristos murind,
Îmi atrăgeau, luarea aminte.
Şi Planul cel de răscumpărare,
Şi vestea bună-n Duhul Sfânt,
Mi-au luminat a mea cărare
Cu alt ideal pe-acest pământ:
Cunoscând Noul Legământ,
Prin dragostea-I mântuitoare.
Şi-astfel, aflat-am mântuirea
Suind pe trepte-n consacrare,
Căci Domnul mi-a dat izbăvirea
Din lumea aceasta muritoare
Prin viaţa Lui cea jertfitoare,
Ca-n veci să am neprihănirea.
Flavius Laurian Duverna
18 octombrie 2011