MINUNE, HAR TULBURATOR


Minune, har tulburator!
al mangaierii glas!
L-ai mantuit, bolnav de dor,
pe orbul din pripas.

In har am duh infricosat
si-s slobod, nu ma tem;
O, dar, ce m-ai nascut bogat
cand dat-am sa te chem!

Primejdii, truda, gand pustiu
'napoia mea,- n zadar;
Caci, ocrotit de har, sunt viu,
si-acasa traiesc iar.

Liman de pace-n Domnul am,
Cuvantu-I mi-e chezas;
In EL tin Pavaza si Hram,
Sortit, cat sunt, slujbas.

Iar cand, cu trupul greu si frant,
Voi trece la soroc,
Senin, sub acoperamant,
Gasi-voi sfantul loc.

Si glod, si soare laolalt'
S-or mistui curand;
Chemat de Domnul din inalt,
Voi fi cu EL oricand.

'Nainte-I evi de-om fi mereu,
Drept ingeri aurii,
Ca-n viata, slavi Lui Dumnezeu
Canta-vom, vesnicii.

AMIN