Nu vreau, să fiu...
Nu vreau a fi un luciu de-amarant
Ca meteoru-n traiectorie-arzătore
Pe-ntinsul cer topindu-se-n neant,
Lăsând în urma-i, dâra ce dispare
Pierdută, pe nebuloasa lui cărare,
Ci vreau să fiu ca steaua aprinsă
Ce străluceşte în amurg de seară,
Ce luminează-n raze vii, nestinsă,
În bucuria celor ce-o înconjoară
Menirea-i radiind, văzând-o clară!
S-aducă lumii, prin a sa prezenţă
În feeria nopţii, farmecul ascuns,
Ce-n tremur licăreşte-n existenţă
Cerând prin insistenţă un răspuns,
Spre slava Celui, ce e Nepătruns.
Spre gloria Acelui, care m-a creat,
Să strălucesc ca diamantu-n soare!
Să reflectez, în văzul lumii apriat
Prin Dragostea măreaţă în salvare,
În Jertfa, adusă ca răscumpărare!
Născut, în voia marii-Nţelepciuni
Cu tainele-ncă-n mistere ascunse,
Produs, al multelor Sale minuni
Din ale Sale căi ce-s nepătrunse,
Să-mi duc menirea-n ţeluri puse!
Ca o cetate, zidită sus pe munte
Ce e vizibilă, de la mari depărtări,
De strajă peste crestele cărunte
Scrutând abisu-n cele patru zări,
Aşa să fiu prin sfinte transformări!
Flavius Laurian Duverna
20 octombrie 2011
Cred ca aveti o sensibilitate speciala, ati intuit foarte bine la ceea ce am scris ieri, aveam un ,,titan" in minte dar nu erati dumneavoasta exemplul meu titanic.
Imi cer scuze dar din geseala am trimis prea devreme.
Felicitari pentru poezie si pentru tot ceea ce faceti pentru Domnu.
Cu multa stima
Nu m-am gândit deloc că aş putea fi un exemplu în fabulă, ( Micuţa Furnică ) mai întâi pentru faptul că Îi atribuiţi cuvântul ,, veşnic ". ,, Titanu-i veşnic, e etern ". Şi veşnic este numai Dumnezeu, şi dacă Îl numiţi ,,Titan ", e pentrucă versurile sunt ale unei fabule cu tentă spirituală.
Apreciez întotdeauna tot ce este frumos şi vrednic de laudă spre gloria lui Dumnezeu. El, care este veşnic, să fie preamărit!