O vie-aveam, dar toate dorurile-n ea
cum sa o dau sa faci din ea gradina?
Doar moartea ma va desparti de ea!... si-n inima de lzabela se facu lumina!

Vreau via lui Nabot sa fac din ea
gradina pentru zarzavat!
Asa vorbea, facandu-si planuri
lmparateasa lzabela catre imparat

Si-amestecând pe cele sfinte
vestind un post, cinstindu-l pe Nabot,
cu oameni de nimic, si cu nelegiuire
cu pietre l-au ucis pe loc.

O, frati iubiti, sa va-mpliniti dorinta
sa nu ajungeti ca si ea,
sa nu amestecati pe cele sfinte
cu ura si nelegiuirea!

O vie-avem, si-aceasta mostenire,
sa zicem ca Nabot: doar moartea ma va desparti
sa vina si Ahab si lzabele,
noi nu ne temem, moartea o vom birui!

Si-acolo sus cu rodul vitei pus pe masa
servit de Domnul chiar din vie,
li vom imbratisa picioarele uimiti
ca mostenirea nu-i gradina de verdeturi, ci cu bucurie

Vita de vie a dat rod nou
pentru ca-n cer e sarbatoare
ce-i ce-au pazit-o sunt nuntasii
si Mirele serveste in pahare!
... Ca si Nabot paziti azi via
si cele sfinte, sfinte sa ramana!
Caci si nelegiuirea in curand va trece
si nu va ramanea nici o farama...