Ce-i omul ca să te gandești la el? ...
Fărâmă! ...
Un biet pribeag ce-ți este totuși fiu…
Rebel…
Un strop din Cerul Tău, dar fără cârmă,
Cu ființa-i lut in lanțuri de oțel.

De mii de ani de Fața Ta se-ascunde,
Învăluit în neguri de păcat…
Crezând că fuga sa e slobozenie,
Chiar dacă ratăcește neîmpăcat.

În sine și-a găsit mereu plăcere,
Creându-și visuri poleite de argint,
Trăindu-și veșnicia ‘ntr-o clipită,
A voluptății și minciunilor alint.

Dar fructul ce păru atât de dulce
Pentru un suflet de dorințe ars,
Se preschimbă în lacrimă și sânge,
Iar omul amăgit într-un compars.

Doar inima-i în clipe de tăcere
Își mai aduce aminte-n ceasul amuțit
Privindu-se pe sine într-o oglindă
De chipul său, zbârcit și urâțit.

Dar spatele-i se întoarce ca să uite,
Nădajduind ca forța ce e în el,
Va naște o grădină în pustie,
Și un Eden de va lucra cu forță și cu zel.
………………………………….
Nu-s stropi de ploaie și de roua în lume
Să ude ființe însetate de adevăr,
Doar Cerul aduce ploi de apă vie
În inima ascunsă de ciubăr.

Ce vezi în noi când lumea stă s-apună,
Iar glasuri – milioane strigă a razboi? ...
Când nedreptatea umple cupa cu mânie
Cerând acum o Judecata de Apoi? ...

Cum de mai stă Pământul și ne rabdă,
Nedespicându-se sub talpa de noroi,
Căci am călcat sfințenia în picioare
În numele păcatului din noi…

Și am strigat că-i greu și oprimare
Că jugul celor mari e foc și scrum,
Dar fost-am noi mai buni unii cu alții,
Cu cel slăbit și prabușit pe drum?

În omul pământesc, da, e durere,
Dar nu născută-n lanțul altui om,
Ci fiecare-și este scriitorul
Al propriei sale crunte tragedii.

Cât timp vom rătăcii printre iluzii
Cu pașii avântați către nimic,
Vom umple file de istorie amară
Aproapele-mi va fi un inamic.
…………………………………….
De ce ne mai iubești când totu-i ură? ...
Când tot cei rău hrănim de mii de ani?
Cand viața Ta atât de dulce și de pură
Am preschimbat-o în cezarii de pe bani?

Mai e puțin, tăcerea se v-așterne,
Clepsidra timpului se va goli,
Nimic din framantarea zilei ăstea
Nu va fi în gand, chiar de am vrea.
……………………………………
Ce-i omul sa te gandesti la el?
Fărâmă...
Născut nu doar din lanțul unei lumii,
Ci azi născut din sângele Iubirii,
Prin el devine iarași fiul Tău!