Cucoşii cântă fără sine
De-alungă noaptea înspre văi;
Se taie zarea cu lumine
Subliniind paşii pe căi.

Bezne s-au strâns înspăimântate
Prin văgăuni şi prin noroi,
Dar totuşi noaptea nu mai poate
Să le aducă înapoi.

S-or ghemui ele, s-or strânge
Cu-nfricoşatul lor netot,
Lumina le-a spăla cu sânge
Până vor dispărea de tot.

Iar eu mă rog în Dimineaţă
Neîngrijorat de un răspuns...
Şi rugăciunea cheamă Viaţa
Ori Viaţa-n ea cuvinte-a pus.