LUCRAŢI


Cât afară, mai este, încă ziuă şi lumină
Fraţilor! Noi toţi, avem această datorie
Să lucrăm, cu-o inimă de bucurie plină
Pentru Acel, ce-a fost şi iarăşi Vrea să vie.

Vrednici de El să fim şi să lucrăm
Destoinici şi neînvinşi de oboseală
Odihnă noi să nu avem şi să nu stăm
Ca Adevărul şi Lumina, ieşi-vor la iveală.

Să lucrăm, cât este ziuă şi lumină
Ca să se vad-acum şi-n viitor
Că am lucrat, curat şi fără nici o vină
Şi de la Domnul, primit-am ajutor.

Ce-am face şi fără El, ce-am fi noi oare?
La o nevoie, pe cine vom chema?
Unde-om fugi, de furia mâniei viitoare?
În frica noastră mare, la cine vom striga?

Pentru El, să fim noi toţi destoinici
Ca pentru El noi să lucrăm
Să fim răzbătători şi vrednici
Pe merit, iubirea Lui s-o câştigăm.

Şi-atunci, când timpul va sosi
Sfârşitul, va fi aşa de-aproape
Când Domnul nostru va veni
Şi toate lucrurile, judecate,

Atunci, se va vedea cu claritate
Faptele, fiecăruia din noi
Nu va mai fi nici zi, nici noapte
În Faţa Lui, vom fi descoperiţi şi goi.

Şi dacă, în lumină am lucrat
Pentru El, făcut-am fapte bune şi plăcute
De firea cea lumească noi ne-am dezlegat
Şi mers-am, pe căi de El, alese şi ştiute,

Şi dacă, mâncarea noastr-am împărţit
Cu cel, ce nu avea un colţ de pâine
Dacă, pe-al nost' aproape l-am iubit
La fel, ca şi pe noi înşine,

Dac-un pahar de apă noi am dat
Şi-am ajutat pe cel sărman
Dacă, pe văduvă şi pe orfan, am apărat
Şi fost-am, pentru toţi un bun samaritean,

Şi dacă, pentru noi, nicicând nu a contat
Că-i întuneric sau lumină
Dacă noi, ca pentru Domnul am lucrat;
La judecată, vom fi curaţi şi fără nici o vină.

Şi-aşa curaţi, spălaţi, neprihăniţi
Cu haine albe, frumoase şi imaculate
Să lăudăm pe Domnul,noi, cei de El iubiţi
Să-L preamărim, în totul şi în toate.

Doar Lui I se cuvine, laudă şi preamărire
Lui, care-a fost, şi iarăşi o să vină
Prinos de dragoste, recunoştinţă şi iubire
Să-I dăm lucrând cât este ziuă şi lumină.

A.N