Rebela si fugara-n munti,
Sunt o oita,
M-am ratacit de-al meu Pastor,
Sunt miorita.
O, dac-ar fi El langa mine,
Ce de pasune...!
Ca sunt flamanda si-nsetata,
Ce ape bune...!
Si-acuma istovita trec
Prin Valea Mortii,
Sa nu ma tem? Dar unde-i El?
La pragul portii!
Ce bucurie! M-a gasit!
Al Sau toiag
Ma mangaie si ma indreapta
Cu mare drag.
Si ranile cu untdelemn
El mi le-a uns.
Paharul azi mi s-a umplut.
Mi-este de-ajuns!
Ce fericita eu voi fi
ln turma Sa,
ln staul, sus in casa Tatalui,
Mioara Sa...
Poezia este o alegorie la psalmul preferat, Psalmul 23. Primul verset este scris pe casa noastra..., sa il poti citi daca treci...
Fi binecuvăntată în continuare!