Iubirea te poartă
Motto: “Purtaţi-vă unii altora sarcinile.”
Sunt gol pe dinăuntru şi pe-afară
şi-s mistuit de-un gând rătăcitor.
Trăirile fac inima să doară
şi oasele mi se topesc şi dor.
Mă simt străin de Domnul şi de fraţii
ce Îl iubesc fierbinte-n încercări.
Nu pot să mă măsor cu sfinţii
ce se anevoiesc prin grele stări.
M-apasă greu momentele în care
am stat în drum şi nu am ajutat.
N-am vrut să pun umărul în lucrare
să uşurez sarcina de purtat.
N-am fost Şimei, nici Iuda, vânzătorul,
dar starea mea-i mai grea decât a lor.
Căci cum pot spune că-L iubesc pe Domnul
de nu lucrez măcar cât sunt dator?!
Măcar ca rob să Îi muncesc ogorul
de nu-s în stare să-L slujesc ca fiu.
Răsplată îmi va dărui Stăpânul
chiar de-ar veni în ceasul cel târziu.
Să lucru greu în arşiţa din vară,
în ploile din toamnele pustii,
în vântişorul cald de primăvară
şi-n gerul crunt din iernile-argintii.
Căci de-I slujesc c-o nouă dăruire
de-abia lucrez din ce eram dator.
Ce bine-i când munceşti cu preţuire
şi te alături fraţilor în cor!
Uniţi, cu-aceeaşi viziune ‘naltă,
nu poţi cădea şi să rămâi înfrânt.
Iubirea celorlaţi te poartă,
te pune pe picioare, dă avânt.
Căci unde-s mulţi, puterile se-adună
şi biruieşti săgeţile ce vin.
Acolo unde-s fraţii împreună,
Dumnezeirea toarnă har din plin.
Cu har şi pace de la Domnul !
Felicitări!
Domnul să ne ajute să lucrăm în ogorul Său şi să fim uniţi!