Cine sunt eu?

Cine sunt eu să pot să judec
Cu vorba sau cu gândul?
Viaţa ce în jurul meu curge...
"Cine sunt eu?", mă-ntreb mereu.

Cine îmi dă dreptul de a critica,
Dreptul de- a fi, de-a exista?
La tot ce se întamplă în viaţa mea,
"Cine sunt eu?", mă-ntreb mereu.

Rămân tăcută şi "gândită"
Mă tem că-s o sămânţă azvârlită,
Căzută pe un pământ arid,
Ce n-a ieşit să-şi dea rodul potrivit.

"Cine sunt eu?"- cred că-s doar gândul!
Gândurile vin şi pleacă
Aşa ca undele în mare...
Gând care pluteşte-n val.

Sunt gândul care nu şi-a găsit locul;
Umblă prin munţi, ape şi nori,
Se ascunde în razele de soare...
Sunt gândul care-L caută pe Creator.

Sunt norul sau ceaţa dimineţii;
Un abur ce se ridică din mare,
Atunci când este cald, când este soare.
"Cine sunt eu?", mă-ntreb mereu.

**********
Ştiu, sunt creaţie divină!
Trimisă de Dumnezeu, în lunga călătorie,
Să văd cum trece timpu-n lume,
Şi să urmez calea cea bună.

Da, sunt un muritor de rând...
Misterul, taina din adâncuri,
Zilnic urmărind trecerea timpului,
Aspirând la viaţa veşnică.

"Cine sunt eu?" Acuma ştiu!
Sunt mucul care încă fumegă
Şi nu vrea să se stingă
Ci vrea din nou să se aprindă.

Ca în ziua mult vestită,
Când Isus va apărea,
Să am candela aprinsă,
Pregătită pentru a-L urma.