Te simţi poate respins?
De lume nu eşti apreciat!
Suferi? Dar ce-ţi pasă!
Când tu mâna ai întins
Un deget ţie ţi s-a dat?
S-au ţi s-a spus; hai lasă!

Când eşti cam prea confuz,
Şi tu nu ai nici o orientare,
Te vezi nimic, o nulitate,
Ai devenit închis, ursuz,
Fără un ţel, apatic, moale
Eu te întreb: Se poate?

Când umbli fără nici un rost
Ca timpul tu să ţi-l ,,omori"
Şi neputând deloc a-l umple;
Pleci şi umbli, din loc în loc
Vrei ca Domnului să-I ceri
Pacea Lui, în tine să triumfe.

Suferinţa, ce în tine tu o ai
Durerea, prin care ai trecut
Este atâta de...copleşitoare!
Tu minţii tale, poţi să îi dai
Drum liber...... cât mai lung
Dorinţa, de-a fi folositoare.

Nu poţi la nesfârşit
S-aduni totul în tine
Simţind cum totul doare.
Acum, e timpul potrivit
Şi azi e tocmai bine
E timpul, de schimbare.

Te scutur, ca pe un pom
Din cel cu roade bune
Ce-aşteapt-a fi culese.
Heeiii! Tu omule din om
Ce mă încuraja-i pe mine
Şi îmi dăde-ai sfaturi alese;

Ce îmi vorbeai de Domnul
Şi-mi explica-i Cuvântul
Pe înţelesul meu!
Unde-i acuma omul
Ce străbătea pământul
Vorbind de Dumnezeu?

De ce te laşi
Să fii ,,doar pe aproape"?
,,Eu nu mai sunt destoinic"?
Şi mergi, pe urma propiilor paşi
Gândind ,,aşa nu se mai poate"
,,De Domnul, nu mai sunt vrednic"!

Eşti tu! Tot acel care ai fost!
Cel care Domnul l-a chemat!
L-a înfiat şi l-a făcut copilul Său!
Cel căruia, i-a dat un rost,
De a vorbi, de Adevăr şi-adevărat
De a vorbi de Dumnezeu!

Şi-acuma tu înalţă fruntea
Şi Domnului întinde mâna!
Priveşte drept spre înainte!
Deschide-I Lui toată inima
Şi descreţeşte-ţi fruntea.
Lasă trecutu-n urma ta
Ca şi trecutul să te uite.

Nu lâncezi, nu lenevi
Şi nu mai sta pe gânduri!
Vino! Acum te cheamă!
Domnul, te-va călăuzi
Şi toate ale tale cânturi
El le va asculta şi auzi
Şi-apoi le va lua în seamă.

Să-I mulţumim lui Dumnezeu
Pentru că El ne-a ajutat
Şi împreună să-I dăm slava.
Să-L onorăm pe Fiul Său
În toate Domnul fie lăudat.
Plini de respect, să spunem AVA.

27.oct.2011 Firenze