Farmecul Codrului

Când se ivesc stelele seara
Pe ceru-albastru de cristal,
În drum galbenă ca ceara
Luna, astrul nopţii sideral,
Trece-n marşu-i... triumfal
Mai sublimă, făcând zarea.

Calea-i peste munţi şi ape,
Peste păduri cu izvoare,
Unde vin ca să se-adape
În ce-a codrului răcoare
Cerbi, după zăduful mare
Lângă prunduri să încape.

Viaţa-n ritmu-i se trezeşte
Când încet soarele-apune,
Codru-ntreg se-nveseleşte
Şi-ncep frunzele să-i sune
Fauna-n rând să-şi adune,
Iar oştirea-n şir porneşte.

Când molcom, vântul adie
Cu-a sa briză lin suflând,
Freamătul de codru-mbie
Cu chemarea rând pe rând
Să cunoşti farmecul blând,
Să-i sorbi scumpa - feerie.

Flavius Laurian Duverna
27 octombrie 2011