E toamna,
Vantul alina padurea...
E liniste deplina
Nici macar un racnet
De animal nu se aude.
E toamna
Si tot ce era viu a murit...
Nici macar soarele nu-si mai arata
Lumina lui stralucitoare.
E tacere, si de departe
Se aude un clopot ce bate.
Bate-a singuratate si-a moarte
Strigaturi se aud de departe,
Cerul se-ntuneca si fulgera
E sfarsitul,e aproape.
Lumina se stinge,apare intunericul,
Stelele sunt inecate in nori,
Apare si luna,dar in zadar
Nimik nu mai este,
Toate dispar!
Harul numai este
S-a ridicat la cer
Degeaba te mai rogi
Mantuire sa mai speri
A fost vreme si pana acum
Unde ai fost,si pe ce drum?
Ai vrea acum cu disperare
Degeaba acum,numai e soare
E intuneric..e vremea lui.
Striga orisicine,degeaba--
Nimic...tacere!
...soapte se aud
Cum vantul tot aduna
De departe vin
Osti,armata mare
Se pregatesc de lupta
Cu sabi si topoare
E razboiul de pe urma
Om n-are scapare
E mania Creatorului
Vine sa faca dreptate
Sa taie raul din radacina
Sa faca din intuneric lumina.
Deci sora,frate
Daca ai facut in viata ta dreptate
Fapte nenumarate
SI ai implinit ce ti se cere
Drept tu la mantuire ai
Langa CEL ce e din vesnici-
Bucura-te caci vei fi
Unul din ai SAI fii.