Cum aș putea să Te cunosc o Doammne
Când glasul Tău abea îl mai aud?
Sunt ocupat, să merg, în pas c-o lume,
Lucrez mereu , dar de Cuvânt sunt surd!

Cum aș putea să duc a Ta lucrare
La cel ce încă nu Te-a cunoscut?
Când sunt nepăsător de-a Ta chemare;
Și îmi pierd vremea pe acest pământ!

Cum să fiu gata pentru-ntâmpinare
Când Timpul petrecut jos la Altar?
E prea puțin, nu-i timp de-nchinare;
Și nu mai simt în mine al Tău har!

Biserica e locul Tău o Doamne
În care merg creștinii Tăi grăbiți!
Dar merg să se-ntâlnească ei cu Tine
Sau doar să poată fi, de om văzuți?

Unde sunt vremile de altădată
În care cu dorință ne-adunam?
Stăte-am o clipă-n fața Ta, o Tată,
Și-n rugi ferbinții, atunci ne încingeam!

Era un foc ce nu se putea stinge
Aș vrea să-nceapă iarăși focul sfânt,
Căci doar prin rugăciune poți învinge
Plăcerea lumii pe acest pământ.

Ca focu-n timpul iernii friguroase,
Când sloi, de ghiață, stau pe la ferestre,
Iar înăuntru clipele-s frumoase!
La toți cei dragi ce se-ncălzesc pe vetre!

La fel se-ntâmplă pe pământ cu sfinții
Acei ce stau mereu în rugăciune,
Acei ce n-au privit prea-mult arginții
Au aprins focul ca la Cincizecime!

Dar mai sunt mulți ce-au obosit pe cale
Și rugăciunea, le este-o povoară,
În loc să urce, au coborât la vale,
Întindele o Doamne iar o scară!

Și fă să urce iar spre nemurire
Pune în ei un duh de rugăciune,
Fă să renunțe la orice-amăgire
Și să se-ntoarcă iarăși înspre Tine!

Vin azi la Tine, ca și Daniel,
Când s-a rugat pentru poporul lui,
Și a venit un înger , Gabriel,
Să-i spună că-i iubitul Domnului,

O dragul meu nu simții cu frații tăi
Nu vezi cum se coboară înspre moarte?
Avem Cuvântul sfânt, la căpătâi,
Dar lumea de Cuvânt pe mulții desparte,

Veniți acum în zilele din urmă
În pragul așteptării lui Iisus,
Veniți în rugă sfântă împreună
Ca să strigăm la Regele de sus!

Să facă o trezire în popor
Să-l dezlipească de tot ce-i pământ,
Să nu uităm că omu-i trecător!
Dar sfințiilor, locul, e pregătit.

03.11.2011gl