Doamne, tu ești aproape de cel cu inima frântă...
Frânge-mi, Doamne, inima ca pe o trestie.
Tu ești aproape de tăciunele ce mai fumegă...
Stinge, Doamne, focul din mine și lasă doar o scânteie.
Doamne, Tu ești lângă cel care plânge...
Nu vreau sa mai zâmbesc până nu voi putea să te văd printre lacrimi,
Tu ești atât de aproape de cel zdrobit...
Zdrobește-mă, Doamne, ca în durere ochii să mi se deschidă!
Și să te văd mai clar ca niciodată!
Apoi când ființa mea va fi lipsită de putere, înfrântă,
Vino și alină-mi inima cu balsamul Tău sfânt.
Toarnă-mi pe răni undelemnul și vinul bucuriei,
Aș vrea să sufăr...doar pentru a-ți simți din noua atingerea Ta gingașă...
Zdrobește-mă, Doamne, dar fii cu mine!
Frânge-mă, dar nu mă părăsi niciodată!
Smerește-mă, Doamne, la picioarele Tale!
Și luând crucea Ta, apoi sa te urmez, mereu!
altarul.blogspot.com
Ia seama pentru orice ceri,
dar Domnul a fie cu tine in orice greutate
Atunci cind esti vesel, si atunci cind disperi...
Domnul sa te binecuvinteze!
Doar atât ar trebui scris într-un comentariu la această poezie.
Dorinţa poetului poate fi catalogată oricum - curajoasă, riscantă, nebună, etc. dar fie că vrem sau nu e singura sau cel puţin prima pe care trebuie s-o nutrim vizavi de Domnul căci până ce nu vom frânge şi înfrânge vehea fiinţă nu ne putem naşte cu adevărat din nou spre a-I putea sta alături în ziua Slavei Sale! Dă-ne putere Doamne să urmăm calea Ta cea grea spre a ne fi uşor... după... Amin