E greu pe mare drumul, și a-desea-i furtunos,
Și parcă-n bezna nopți, mă simt ne-putincios,
Simt cum mi se stinge, lumina mea în noapte,
Parcă Domnul meu , e așa de departe.

Vântul care suflă, ca un uragan,
Parcă n-am speranță, pe al lumii val,
Candela mi-e goală, și undelemn în vas,
E puțin uleiul care mi-a rămas.

Simt că n-am putere, că nu voi reuși ,
Să ajung pe malul, cel din veșnicii,
Și în greul zbucium, în marele tumult,
Sufletul meu parcă, speranța și-a pierdut.

E greu pe calea-gustă, nu e de glumit,
Sunt primejdi frate, și când ești obosit,
Marea se agită, valurile cresc,
Dar privind spre Domnul, cu El le biruiesc.

Cel ce e din Domnul Dumnezeu născut,
Din Cuvântul Vieți, ce-i de la-nceput,
Va fi biruitor, în marea de păcate,
Va pluti ca Arca, lui Noe pe ape.

Iată Porumbelul, ce-L trimite Domnul,
Vine-n a ta barcă, ca să mustre somnul,
Să îți de-a putere, ca să poți vâsli,
Să ajungi pe malul, cel din veșnicii.

Ăsta e secretul trebuie să-l ști,
Duhul-sfânt puterea, ce-a din veșnicii,
Te va face veșnic un biruitor,
Ca să treci prin marea, grea a ispitelor.

Doar luptând în viață, privind spre răsplătire,
Vei fi ca și un rug, ce arde în pustie,
Și-n marea încercare, vei fi biruitor,
De-ți ridici privirea, spre Cel Ne-muritor.

Cere astăzi Duhul, cu mare stăruință,
Ca să poți avea în luptă biruință,
Căci El veșnic poate, a te lumina,
Să nu te pierzi pe mare, cu bărcuța ta.

Veșnica putere ce e pe pământ,
Este Domnul Slavei , ce prin Duhul-sfânt,
Mereu îți arată, ca să poți vedea,
Care este Calea, către Țara Sa.

Dacă până azi , tot ai neglijat,
Și pe Duhul-sfânt, tu nu lai chemat,
Acum e momentul să îngenunchezi,
Să îți de-a lumină , ca să poți să vezi.

Și mergând în larguri, pe valurile vieți,
Cu credința-n Domnul, vezi zori dimineți,
Și doar prin credință, ai să poți vedea,
Căci mai e puțin , și ești în Țara Sa.

Amin Amin