Caut să trăiesc cu Tine-n fiecare zi,
Că nu ştiu,Doamne,clipa în care voi muri,
În fiecare zi mă gândesc tot mai mult
Cum să trăiesc în viaţă,şi cum să Te ascult.

Căci va veni odată clipa când voi pleca
De pe pământu-acesta-n Ţara mea
Şi vreau să mă primeşti cu braţele deschise,
Să mă pot bucura de darurile promise.

Cu fiecare zi ce trece-n viaţa mea
M-apropii tot mai mult de-mpărăţia Ta,
Simt cum ţesătorul îmi taie firul meu
Şi,în curând,voi fi cu Dumnezeu.

Te rog,o,Tatăl meu,să-mi dai iertare
C-am stat adesea fără de lucrare,
Te rog să mă ierţi c-adesea am privit
Spre lucrul ce nu-mi era îngăduit ;

Nu am vegheat destul pe-a mea cărare
Şi-adesea am căzut în deprimare,
Privesc mai mult la ce nu am primit
Şi nu m-am bucurat de ce mi-ai dăruit;

Am avut timp destul ca să lucrez,
Dar am stat mai mult să dormitez,
Îmi doream atâtea lucruri fără rost,
În loc să stau în rugăciune şi în post;

Spre bârfe urechea ades’ mi-am aplecat,
Deşi nu le-am iubit totuşi le-am ascultat,
Mă tem mai mult de oameni şi de a lor putere
Decât de Tine Doamne,îŢi spun azi cu durere,

Mă uit mai mult în jos ,în colbul de pământ
Şi nu privesc destul la Dumnezeul sfânt,
Adesea am căutat plăcerea mea în viaţă
Şi nu am ascultat de a Ta povaţă:

Că,dacă în viaţă eu am de mâncat
Şi,dacă o haină am de îmbrăcat,
Îmi este de-ajuns ,că bogăţia duce
Pe altă cărare,şi nu către cruce;

N-am citit destul din Cartea Ta,
Nu mi-am făcut timp pentru-a medita
La jertfa măreaţă adusă pe Calvar
Şi la mântuirea primită în dar;

Nu mi-am petrecut timpu-n rugăciune
Şi nu am făcut multe fapte bune,
Călăuză bună nu am fost mereu,
N-am călăuzit oameni la Dumnezeu;

Am cârtit adesea când am fost la greu,
De orice problemă murmuram mereu,
N-am avut răbdare s-aştept în tăcere
Pe Domnul să vină să-mi ia a mea durere;

Mândria în viaţă ades’ a stăpânit
Peste a mea trăire şi m-a biruit,
Vinovată sunt de un păcat mare
Şi făr’ de ajutor nu mai am scăpare;

Or mai fi păcate,nu vreau să greşesc,
De care acum nu îmi amintesc,
De –asemenea Doamne eu azi recunosc
Că mai am păcate ce nu le cunosc.

Doamne,cum să plec cu-atâtea păcate?
Cine mă va izbăvi de-acest trup de moarte?
Nu vreau focul veşnic să mă chinuie mereu,
Vreau să fiu în rai cu Dumnezeu.

Slavă lui Isus că m-a izbăvit
Din trupul de moarte şi m-a curăţit,
Cu-atâtea păcate n-aş putea vreodată
Să văd cu bucurie pe-al meu Tată;

Că,mi-ar spune-atunci când m-ar vedea:
“Pleacă de la mine,slugă rea,
Că n-ai fost aşa cum ţi-am poruncit
Şi,în tine,mulţi s-au poticnit”.

Am crezut că sunt desăvârşită,
Dar,prin cercetare,văd că sunt greşită,
Singurul ce poate a fi înălţat
E doar Isus Hristos,cel crucificat;

Scumpul Isus,Mântuitorul meu,
M-a împăcat pe veci cu Dumnezeu,
A şters zapisul ce mă ţinea legată
Şi mi-a dat o viaţă binecuvântată.

De aceea,Doamne,Dumnezeul meu,
Eu te rog să scrii şi numele meu
În Cartea Vieţii ce se va citi
Atunci când toţi sfinţii la Tine-or venii ;

Căci am fost salvată din păcat şi moarte,
Am viaţă veşnică şi libertate,
Că păcatul meu l-am mărturisit
Şi,prin Isus,el este ispăşit.
Amin.