De nu eşti Tu cu-adevărat
Pe primul loc în toate,
Cum voi putea iubi curat
Pe cel ce-mi este frate?
De nu renunţ la eul meu
Urmându-Te pe Tine,
Cum voi putea să-l rabd mereu
Pe cel de lângă mine?
De nu accept slujirea Ta
Să fie-a mea chemare,
Cum pentru altul voi putea
Să fiu un sprijin tare?
De nu-ndrăgesc al Tău Cuvânt
Păstrându-l viu în mine,
Cum mângâia-voi pe cel frânt
Ştergându-i din suspine?
De nu trăiesc pentru etern
Cu inima senină,
Cum voi putea ca să aştern
În vreun pribeag lumină?
De nu sunt gata viaţa mea
A-Ţi da cu bucurie,
Cum altuia eu aş putea
Să-i fiu o mărturie?
De nu vreau pasul să-mi îndrept
Acum când este har,
Cum voi putea să Te aştept
Când Te-oi întoarce iar?
Doresc fierbite Tu să fii
Pe primul loc în toate
Şi-atunci putea-voi a iubi
Pe cel ce-mi este frate.
11 aprilie 2009
poezie mai veche . http://pauladita.wordpress.com/