Am incercat, sa las in urma
Tot ce m-apasa, gindul rau
Sa urc din nou, s-ajung pe stinca
Dar, n-am putut, caci eu sint gol.
Am incercat, s-alung durerea
Sa simt mai mult, dragostea Ta
Sa las din nou, iar mingiierea
Ca sa cuprinda fiinta mea!
Am incercat mai mult, de-atita
Am incercat, sa Te-nteleg!
Dar n-am putut sa am izbinda
Incerc mereu si esuez.
A mea dorinta, este mare
Dar neputinta, o striveste.
As vrea sa pot, pasi pe mare
Atunci cind Domnul porunceste.
As vrea credinta mea, sa fie
Macar cit bobul de mustar
Sa nu ramin cumva-n pustie
Sa pot ajunge-n Canaan.
As vrea s-ating, culmea-mplinirii
Cu orice slova din scriptura.
Sa zbor spre largul nemuririi
Cu haina alba, far´de zgura.
Din tot ce-am incercat, pot spune
Ca eu... nimic, n-am reusit,
Dar, L-am chemat, atunci pe Nume!
Si El, indata, a auzit.
A mea vointa, a transformat-o
Cu-a Lui putere-n adevar
Si incercind, inca o data
Am reusit foarte usor.
Am reusit, sa las in urma
Tot ce m-apasa, chiar gindul rau
Si am urcat, din nou pe stinca
Cu Domnul meu, nu mai sint gol.
Si-am reusit mai mult de-atita
Am reusit sa inteleg
Eu pot mereu sa am izbinda
Cu Domnul sfint, nu esuez.
Sint momente in viata, in care oricum ti-ar sta corpul, sufletul e tot in genunchi! Acesta a fost unul din momentele prin care am trecut cind am compus aceasta poezie....
Rugăciunea e cheia ce deschide zăgazurile cerului.
Mare putere are rugăciunea celui neprihănit!
da, să stăm lângă Domnul, Stânca mântuirii noastre!
versuri ziditoare, pline de har!
fiţi binecuvântată!