Cu mulțumire vin,din nou,o,Tată Sfinte ,
Ca Ție să mă-nchin și-Ți mulțumesc fierbinte.
Ai hotărât o vreme,o clipă de-ncercare,
Dar mi-ai spus:„Nu te teme,să n-ai îngrijorare!

Eu însumi mă-ngrijesc de scumpii mei copii.
Vegiați mereu,fiți treji,în greu și-n bucurii”.
Stăteam într-un salon,citind Cuvântul Vieții
Și-am adormit visând ofranda frumuseții.

Aveam o bucurie și-oliniște deplină,
Culori de armonie și-o rază de lumină.
Îmi fuse somnul scurt,doar câteva minute.
N-am adormit mai mult,da-s clipe neuitate.

Învăluită-n pace și-n visele frumoase;
Așa de mult mi-ar place să știu ce eu visasem.
De-odată o colegă,vru să-ntrerupă visul.
Chemase-o asistentă,că mi se-oprise pulsul.

Eu n-am mai respirat și parcă-nvinețeam.
Degeaba m-au strigat,căci...viață nu aveam.
Dar doctorița-ndată și ea s-a prezentat,
La fel de speriată și...m-au resurcitat.

Cu bucurie-n suflet ,eu m-am trezit zâmbind,
Fără s-aud vre-un umblet,brancardieri venind.
Mi-au povestit curat,vă spun,nu pot să tac,
Că n-am mai respirat,făcând stop cardiac.

Dar slavă Tatălui și-al Domnului Sfânt nume
Căci mi-a redat viața,făcând iar o minune!
A fost cu mine-alături,tot timpul l-am simțit,
Parcă-mi spunea șoptindu-mi:„Eu nu te-am părăsit”.

Ce bună-i încercarea,chiar dacă-i suferință,
C-aduce doar răbdarea,nădejde,biruință.
Minunea cea mai mare,ce aș dori să fie,
Doresc o zi în care,s-ajung în veșnicie.

Căci mântuirea noastră,e darul prețios,
Ce-l vom primi odată,curând,de la Hristos.
Un imn de mulțumire,eu Domului închin
Și-aștept a Sa venire,cât mai curând,amin!